| 1.
|
ONOMATOP'EE, onomatopee, s.f. Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită sunete, zgomote etc. din natură; cuvânt imitativ. [Pr.: -pe-e. - Pl. si onomatopei] - Din fr. onomatop'ee. Sursă
: DEX'98
( 18978)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
ONOMATOP'EE s. (LINGV.) cuvânt imitativ.
Sursă
: Sinonime
(197746)
- siveco |
| |
| 3.
|
onomatop'ee s. f., art. onomatop'eea, g.-d. art. onomatop'eei; pl. onomatop'ee
Sursă
: DOR
(266998)
- siveco |
| |
| 4.
|
ONOMATOP'EE f. lingv. Cuvânt care, prin forma lui sonoră, imită sunete sau zgomote din natură; cuvânt imitativ. [Art.: onomatopeea; G.-D. onomatopeei] /<fr. onomatop'ee
Sursă
: NODEX
(345600)
- siveco |
| |
|
|